e-stonia vs e-rusia (continuare)

Revenind la ideea din postul anterior, trebuie spuse câteva lucruri.

Înţeleg că ruşilor le-a fost puţin atins orgoliul când a fost mutată statuia soldatului sovietic din buricul Tallinnului, dar cred că o combinaţie dintre dezinformarea din partea presei aservite oligarhiei ruse şi o viziune "wishful-thinking" asupra propriei istorii îi face să nu vadă toate aspectele.

(De nici una dintre cele două nu suntem nici noi scutiţi, de vreme ce mulţi consideră că România nu a participat în Holocaust, şi că Antonescu este un mare erou care a salvat mulţi evrei, în ciuda evidenţelor istorice)

Întâi, în anii 1940 URSS a ocupat ţări străine. Nu poate spune că le-a eliberat de ceva, cu atât mai puţin de nazişti, de vreme ce chiar ei s-au înţeles cu Germania nazistă pentru a-şi împărţi Polonia, statele baltice, România, Ungaria, Cehoslovacia şi tot ce stătea în calea lor. Să nu uităm nici deportările masive şi importul de populaţie de etnie rusă, politică dusă la fel şi în Basarabia.

După redobândirea independenţei, Estonia a recurs la nişte tactici foarte agresive, dar cu totul justificate. Înainte de independenţă (1991), toţi locuitorii R.S.S. Estone erau cetăţeni sovietici, ca şi cei din R.S.S. Moldovenească, R.S.F.S. Rusă, R.S.S. Kîrgîză, etc. Care din acei cetăţeni sovietici vor deveni cetăţeni ai noului stat eston? Răspunsul a fost dat astfel: noul stat eston este succesorul Estoniei independente dinainte de 1940; de aceea, noii cetăţenii estoni vor fi foştii cetăţeni estoni dinainte de ocupaţie şi urmaşii acestora. Practic, astfel ruşii aduşi între timp şi urmaşii lor s-au văzut ca fiind străini pe teritoriul unui alt stat. Ei au avut dreptul de a aplica pentru cetăţenie, dar aceasta era condiţionată, printre altele, de cunoaşterea limbii estone, limba oficială a statului. Se pare că şi ăsta este un motiv de supărare, cel puţin este cel invocat pe slashdot de rumith. Însă faptul că ruşii din Estonia au fost obligaţi să înveţe limba estonă nu este discriminare pe criterii etnice. Ei au şcoli ruseşti şi sunt cetăţeni estoni acum. Poate ruşii ar trebui să se uite pe criteriile pe care Estonia a trebuit să le îndeplinească pentru a intra în UE.

Iar despre povestea monumentului, două observaţii trebuie făcute. Unu - estonii au dat dovadă de multă toleranţă păstrând 16 ani acel monument în centrul capitalei lor - nu ştiu cât ar trăi un monument al soldaţilor germani în centrul Moscovei - cu alte cuvinte eu mă mir cum de nu l-au mutat mai demult. Doi - este foarte ipocrit din partea Rusiei să sară la mutarea monumentului din centrul Tallinnului când ei nu prea se îngrijesc de monumentele lor aflate în alte ţări - de exemplu în Cimitirul Eroilor din Buzău mormintele germane au fost curăţate şi îngrijite în mai multe rânduri chiar de armata germană, pe când cea rusă nu a mişcat nici un deget să îngrijească secţiunea sa din cimitir.

e-stonia vs e-rusia

Am urmărit cu destulă grijă conflictul dintre Estonia şi Rusia şi dintre naţionaliştii din cele două ţări. A apărut o ştire în TheGuardian despre recurgerea la arma DDoS-ului de către ruşi în războiul cu Estonia. Ceea ce e interesant e că din această cauză, a ajuns să se discute despre asta pe slashdot, unde oameni inteligenţi vin cu argumente interesante.

Un american de origine estoniană, niiler, spune:

Pot să confirm că noi estonienii suntem puţin furioşi pe ruşi. În 13-14 Iunie 1941 un număr mare de estonieni au fost deportaţi în Siberia. O altă deportare în masă a avut loc în 1949. Apoi, pentru a ocupa casele rămase libere, au fost aduşi ruşi. Estonienii au văzut asta ca pe un fel de purificare etnică. Estonienii au fost forţaţi să vorbească ruseşte în şcoli şi toate urmele naţionalismului lor au fost şterse. Ca să vorbim pe şleau, mulţi estonieni au văzut ocupaţia rusească din timpul lui Stalin (şi de apoi) ca fiind cel mai rău lucru care s-a întâmplat ţării (mai rău şi decât ocupaţia nazistă). A ridica monumente de război ruseşti pe pământul Estoniei este o insultă inacceptabilă. Acum ruşii sunt supăraţi că estonienii vor să mute aceste monumente din locurile unde au fost amplasate (nota bene, nu să le distrugă, ci să le mute). Luând în considerare cât au suferit estonienii din cauza ruşilor, tindem să credem că ruşii nu au nici un motiv să ridice vreo pretenţie.

Un rus, rumith, a replicat:

Sumarul nu menţionează că atacurile au început după ce Estonia a început să dezgroape morminte ale soldaţilor sovietici ucişi în timpul celui de-al doilea război mondial şi a vandalizat monumentul dedicat lor. Estonia este văzur ca un regim neo-fascist de către Russia, şi după părerea mea, pe drept cuvânt: nu poţi refuza drepturile elementare a 30% din populaţie, inclusiv cetăţenia şi educaţia copiilor, pe baza naţionalităţii lor, şi să fii altfel văzut. Evident, Europa şi Statele Unite ignoră această problemă.

Replica promptă a venit de la LizardKing, parte neimplicată, dar informată:

Punctul de început a fost mutarea unei mari statui a unui soldat sovietic din centrul Tallinnului într-un cimitir militar al armatei sovietice de la marginea oraşului. Estonienii au fost de două ori ocupaţi de URSS, o dată la începutul războiului mondial şi apoi din nou la sfârşit. Cea de-a doua ocupaţie a fost considerată oficial o eliberare a Estoniei de către sovietici, dar de fiecare dată un număr mare de estonieni au fost deportaţi în lagăre de muncă din estul Uniunii Sovietice, şi mulţi nu s-au mai întors niciodată. Ca rezultat, statuia a ajuns să simbolizeze ocuparea Estoniei, şi există sentimentul că aşa ceva nu are ce căuta în capitala ţării.

În timpul epocii sovietice, un număr mare de etnici ruşi au fost stabiliţi în Estonia şi s-a defăşurat un program de rusificare, prin care s-a încercat distrugerea limbii şi culturii estone. Aceasta era o politică obişnuită în toată Uniunea Sovietică, deoarece era văzută ca o cale de a preveni destrămarea uniunii. Guvernul Putin exploatează tensiunile dintre aceste populaţii ex-sovietice pentru a reamplifica importanţa Rusiei în regiune.

Rămăşiţele omeneşti menţionate adesea în ştirile agenţiilor de presă sunt aflate la o oarecare distanţă de poziţia iniţială a statuii. Ele au fost localizate (fără să existe la suprafaţă vreun semn al prezenţei lor) sub o staţie de tramvai la o intersecţie. Ele au fost dezgropate, iar sicriele au fost mutate în acelaşi cimitir ca şi statuia. Aceasta este în conformitate cu acordurile internaţionale privind mormintele de război.

A nu se confunda

...în campania agitată pentru referendum:
- anarhia cu democraţia şi dictatura cu domnia legii. Mai ales de către cei care votează şi susţin votul DA.
- instituţiile cu persoanele care lucrează în cadrul lor.

Spun asta pentru că mulţi susţin şi cred că Băsescu încearcă să se impună ca dictator, când el luptă pentru respectarea legilor şi crearea unor legi clare şi utile. Şi pe de altă parte, sunt mulţi care sunt tentaţi ca imediat să consacre prin Constituţie o republică prezidenţială, ignorând faptul că doar în acest moment cei 322 sunt MP iar Băsescu preşedinte - iar Constituţia trebuie să definească un sistem funcţional indiferent de cei care ocupă funcţiile în stat.

Boomshine

Ăsta este jocul zilei. Atenţie, creează dependenţă.

Superhackerul

Având de-a face cu nişte sysadmini de o competenţă cel puţin îndoielnică, mi-am amintit că am citit o discuţie pe Slashdot despre mitul superhackerului, în care lumea era de acord că aşa ceva nu există decât în filmele ieftine. Cineva a spus, în glumă, că cel mai eficient lucru pe care l-a făcut diavolul a fost să convingă oamenii că nu există. I s-a răspuns foarte elegant, de către hey!:

Sfântul Augustin are aici o părere demnă de luat în seamă.

El se confrunta cu o problemă teologică fundamentală: cum de un Dumnezeu bun a creat un univers în care există răul. Şi a venit cu un răspuns inovator: universul este bun, dar răul reprezintă alegerea unui bine inferior în locul unui bine superior -- un concept strâns legat de ideea de cost de oportunitate din economia modernă. Nu poţi avea capacitatea de alege dacă nu poţi face şi alegerea greşită; dacă erai mereu forţat să alegi lucrul bun, atunci n-ai mai avea liber arbitru. De aceea, liberul arbitru implică existenţa răului, care nu reprezintă un lucru în sine, ci mai degrabă un deficit.

Dante duce mai departe ideea lui Augustin în Divina Comedie: răul este rezultatul prostiei uneori agresive. Oricât de ciudate sunt pedepsele primite de suflete în Infernul, cam toate înseamnă primirea de către acestea a unor cantităţi nelimitate din ceea ce au urmărit pe parcursul vieţii.

Atunci, nu este nevoie să mai existe diavolul; cel puţin dacă există, atunci nu are o putere a lui. Nu este nevoie să credem în diavolul aproape atotputernic din folclorul neo-creştin. Puterea Satanei, atât biblic cât şi în teologia ortodoxă, stă în prostia şi încăpăţânarea oamenilor. Un diavol aproape omnipotent nu este cu nimic mai eficient decât unul fără puteri dar şmecher pentru că (a) cvasiomnipotenţa nu e prea utilă atunci când te lupţi cu un adversar omnipotent şi (b) este imposibil să răspândeşti răul (în sens augustinian) prin exercitarea forţei brute.

Ceea ce ne aduce la Superhacker. Nu este nevoie ca un hacker să acumuleze abilităţi tehnice geniale. În orice caz, dacă oamenii ajung să aibă abilităţi tehnice bune, atunci au lucruri mai bune de făcut cu ele. În schimb, un hacker exploatează încăpăţânarea şi prostia posesorilor de calculatoare. Nu vor să plătească oameni competenţi să le gestioneze. Aleg software-ul pe care-l instalează pe criteriul superficial al convenienţei. În termeni augustinieni, aleg binele inferior al economiilor pe termen scurt şi al comodităţii celui superior al securităţii şi eficienţei.